În anul 1678 şi-a început activitatea un nou locaş sfînt, purtînd numele ocrotitoarei Moldovei – Preacuvioasa Parascheva. Fondatorul mănăstirii este considerat a fi boierul moldovean, serdarul Mihalcea Hâncu.
Iniţial mănăstirea Hâncu, cu hramul Preacuvioasei Parascheva, a fost întemeiată ca schit de maici, avînd şi un duhovnic.
În urma invaziei tătare în Moldova, a a fost incendiată şi distrusă biserica şi clădirile aferente prin aceasta fiind ruinat complet schitul. În urma acestor groaznice evenimente maicile au fost nevoite să părăsească schitul.
În anul 1784 stareţul mănăstirii Egumenul Varlaam al II-lea construieşte cîteva chilii pentru călugări şi o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnul”.
Cel mai destoinic stareţ al mănăstirii este considerat a fi ieroshimonahul Dorotei. Acesta a condus mănăstirea de la 8 iunie 1832 pînă în anul 1843.
După aproape 200 de ani de existenţă paşnică a început prigoana asupra obştii monahale.
În aprilie 1944 o parte din călugării mănăstirii Hâncu au fost evacuaţi în mănăstirea Balaciu jud. Ialomiţa, dar cea mai mare parte din ei au fost arestaţi şi duşi în sudul României la închisoarea din oraşul Brăila. O dată cu aceasta, peste Prut , în anul 1944 a fost dusă şi averea mănăstirii.
În luna septembrie a anului 1949 Mănăstirea Hâncu a fost închisă.
În perioada anilor ’60 – ’80 ai sec. XX pe teritoriul complexului monastic Hâncu Ministerul Sănătăţii al RSS Moldoveneşti a construit Sanatoriul de boli pulmonare “Codrii”.
În acest timp, Biserica de vară a fost transformată în club de distracţii pentru studenţi, iar biserica de iarnă – în depozit, au fost dezgropate mormintele călugărilor înmormîntaţi pe teritoriul mănăstirii, au fost furate lucruri de preţ - în deosebi toate crucile preoţilor.
În anul 1992, după o perioadă de 43 de ani în care a fost închisă, Mănăstirea Hâncu îşi reîncepe activitatea.
La 10 septembrie 1992 s-a reînfiinţat obştea monahală a Mănăstirii Hîncu. Duhovnic al Mănăstirii Hâncu a fost numit ieromonahul Petru (Musteaţă) actualmente fiind în cinul de Episcop.
La 25 august 1992, în prezenţa Înalt Prea Sfinţitului Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi întregii Moldove tânăra Zinaida Cazacu depune jurămăntul monahal primind numele Parascheva în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima călugăriţă Mănăstirii Hîncu după redeschiderea complexului monahal. Pe 27 octombrie 1993, la hramul mănăstirii maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numită stareţă a mănăstirii cu titlul de egumenă.
